Specificul valorilor morale

Faţă de alte valori, „valorile morale desemnează tipuri de raportare socială (nu individuală) preferenţială, raţională, volitivă şi emoţională faţă de viaţa reală, în vederea constituirii unor idealuri şi criterii evaluative apte să menţină şi să orienteze o coeziune şi ordine indispensabilă traiului în comun.”

În general, „valorile morale se referă întotdeauna la efectele sau consecinţele actelor noastre asupra celorlalţi sau asupra propriei noastre persoane. Ele definesc acele trăsături de caracter a căror cultivare şi, mai ales, afirmare practică, în acţiune, sunt de natură să ţină în frâu pornirile noastre agresive, antisociale, împiedicându-ne să producem suferinţe inutile şi dezavantaje nemeritate dar, mai ales, să stimuleze atitudinile noastre de solidaritate cu ceilalţi, astfel încât actele noastre să ducă la cât mai deplina afirmare a umanităţii din noi înşine şi din semenii noştri.”

Valorile morale au un rol deosebit în formarea caracterului şi a stilului distinctiv al oamenilor unii faţă de alţii, în solidarizarea lor în adoptarea unor proiecte comune care le călăuzeşte viaţa. Omul trebuie să aleagă din realitate ceea îi este potrivit. În acelaşi timp, el trăieşte în diferite colectivităţi, care îi impun anumite criterii de alegere şi decizie. El poate să îşi schimbe grupul, dar nu poate fiinţa normal în afara oricărui grup. Şi deci, trebuie să se supună anumitor valori morale.

Valorile morale se referă la efectele sau consecinţele acte¬lor noastre asupra celorlalţi sau asupra propriei noastre persoane. Ele definesc trăsăturile de caracter a căror cultivare şi afir¬mare în acţiune, sunt de natură să ţină în frâu pornirile noastre agresive, antisociale, împiedicându ne să producem suferinţe inutile şi dezavantaje altora. În acelaşi timp, valorile moare stimulează atitudinile noastre de solidaritate cu ceilalţi.

Principala valoare etică este Binele. El „are întotdeauna legătură cu maxima împlinire a condiţiei umane, atât în propria existenţă a fiecărui individ, cât şi în ceilalţi, în măsura în care sunt afectaţi şi influenţaţi de actele şi deciziile noastre.”  Opusul binelui este Răul moral. Acesta „se regăseşte în toate faptele noastre care ne împiedică, atât pe fiecare din noi, cât şi pe ceilalţi, să ne realizăm pe deplin umanitatea, provocând dureri şi suferinţe degradante.”

Nu putem să fim pur şi simplu „buni”, binele poate fi realizat numai prin urmarea în tot ceea ce facem a valorilor subordonate, precum cinstea, curajul, adevărul, dreptatea, generozitatea, etc.

În perioadele de izolare culturală, valorile morale au avut o semnificaţie locală şi respectate, mai ales, pentru a îmbuna divinitatea. Dar când s-au intensificat contactele între culturi diferite, au început să se impună valori morale universal acceptabile, valori morale proprii-zise.

Valorile morale cuprind întreaga existenţă umană, fiind repere de bază ale vieţii noastre sufleteşti şi spirituale. Unele sunt fundamentale (cardinale), altele sunt secundare sau derivate; unele ţin de scopuri (denumite valori finale), altele de mijloace (valori instrumentale); unele privesc lucrurile (opere, bunuri), altele privesc persoanele (caracter, personalitate); anumite valori au caracter facultativ, altele au un caracter obligatoriu. Acestea din urmă sunt sprijinite şi apărate, promovate de sisteme normative care include reguli şi sancţiuni morale, juridice, religioase etc.

Standardele etice sunt diferite şi rezultă din diversitatea sistemelor de valori (modul în care ne organizăm sau ierarhizăm propriile valori care ne ghidează în luarea deciziilor).

Diferite grupuri sociale, care se deosebesc pe baze etnice, culturale, religioase, politice sau profesionale îşi creează sisteme de valori proprii care sunt reflectate în sisteme etice diferite. Toate însă, au conexiune cu principiile etice guvernante într-o societate şi vizează direct  conduita curentă, obiceiurile şi atitudinile oamenilor, cu privire la conceptele generale de bine şi rău, de adevăr şi minciună, de echitate şi discriminare, libertate şi constrângere, etc.

Putem să considerăm o acţiune de-a noastră corectă, iar alţii să o considere incorectă.  Este posibil ca cineva să nu fie de acord cu modelul nostru despre lume, cu gândirea etică a noastră, cu înţelegerile sau cu deciziile noastre. Este posibil ca alţii să aibă propriile criterii de valoare, care evoluează odată cu ei înşişi şi cu societatea. Ceea ce societatea a considerat cu câtva timp în urmă ca fiind "corect", poate fi considerat azi ca fiind "greşit. Important este să conştientizăm că ideile noastre despre „corect” şi „greşit” ne definesc, ne arată cine suntem cu adevărat.

Doar dimensiunea informaţională, singură, nu este suficientă pentru o dezvoltare a reprezentărilor culturale şi morale, pentru acceptarea sau refuzul unui anumit sistem de valori sociale. Acesta depinde şi de factorii de mediu social, de dezvoltarea bio-psihologică, de dezvoltarea relaţiilor sociale din colectivităţile în care adultul este integrat.

Standardele etice sunt bazate pe principii universale. Dar când luăm o decizie, ne raportăm şi la particularităţile venite din educaţie, familie, tradiţie, cultură.

Cele mai importante valori morale sunt:

1. Binele. Acesta este o valoare morală principală, are conexiuni cu împlinirea condiţiei umane. Presupune ceva util pentru un scop, eficacitate, bunăstare. Opusul binelui este răul moral. Este ceea ce ne împie¬dică, să ne realizăm pe deplin umanitatea, ceea ce produce dureri şi suferinţe. Răul moral se asociază deseori cu brutalitatea, violenţa, huliganismul, cruzimea, şiretenia, minciuna, etc. 
2. Sinceritatea şi minciuna. Aceste valori şi virtuţi morale se manifestă mai ales în procesele de comunicare umană. Incompatibile cu sinceritatea sunt: minciuna, ipocrizia, viclenia.
3. Dreptatea şi echitatea. Termenul dreptate provine din latinescul directus, ceea ce înseamnă „în linie dreaptă”, adică în acord cu normele morale, şi atunci avem dreptate morală, sau cu normele juridice, şi atunci vizăm dreptatea legală. Termenul echitate are la bază aequitas, egalitate, echilibru caracteristic omului echitabil. Dreptatea se manifestă în gândirea morală obişnuită prin aşa îndemnuri: fiecăruia după merite; fiecăruia ceea ce i se cuvine. Echitatea este o valoare corelativă a dreptăţii, o formă mai concretă a dreptăţii morale, manifestă la nivelul caracterelor umane şi nu la acţiunile de întărire a legalităţii juridice. 
4. Datoria şi obligaţia morală sunt valori morale imperative, arătând ce trebuie şi ce nu trebuie din perspectiva binelui şi a răului. a munci, a ajuta pe cei din jur, a fi generoşi, a fi cinstiţi, a cultiva prietenia, justiţia, a urma binele, a evita răul.

Pe lângă valorile morale, care sunt determinări axiologice ale existenţei umane, se evidenţiază şi virtuţile morale, care sunt puteri, aptitudini, dispoziţii umane pentru a face binele. Există şi un şir de virtuţi dezirabile pentru confortul integrării socio-morale ale unei persoane: politeţea, fidelitatea, prudenţa, cumpătarea, curajul, generozitatea, compasiunea, mila, recunoştinţa, simplitatea, puritatea, toleranţa, blândeţea, simţul umorului, iubirea.

Pentru succesul de durată a afacerilor, prezenta valorilor morale în acestea din urmă este absolut necesară. Însă în afaceri anumite valori morale cum ar fi mila, altruismul, dragostea faţă de aproape, filantropia, aplicate fără raţionare, fără a cugeta asupra consecinţelor, poate duce la prăbuşirea afacerilor.

Valorile morale interacţionează cu cele economice, care sunt printre primele apărute în istorie ele satisfăcând nevoile vitale ale oamenilor de subzistenţă, hrană, îmbrăcăminte şi contribuind direct la întreţinerea vieţii şi la alimentarea condiţiilor de trai. Producerea valorilor economice l-a diferenţiat iniţial pe om de celelalte specii, munca fiind sursa acestor valori. Valorile economice se prezintă ca bunuri şi se schimbă pe piaţă. Ele nu se reduc la bunuri şi se referă şi la servicii.

Nu putem să existăm fără valorile economice, absolut indispensabile întreţinerii vieţii şi familiei. Între valorile economice un loc aparte îl ocupă  banii, care intruchipează valoarea economică generică adică mijlocul de schimb pentru procurarea oricărei mărfi,, oricaror altor valori economice, oricărei avuţii.

Actualmente, în lumea contemporană foarte diversă, dar orientată spre procesul de integrare prin procesul de globalizare, slăbeşte autori¬tăţii obiceiurilor locale şi tradiţionale, există o mare varietate confe¬sională, valorile morale tind să exercite din ce în ce mai mult un rol coordonator în sfera tuturor valorilor. Dar acest lucru se realizează cu multe dificultăţi. Pe de o parte, anume valorile religioase au fost mult timp dominante, iar pe de altă parte,  în lumea modernă există şi alte valori care încearcă uneori să le „umbrească” pe cele morale: profitul, interesul economic, producerea şi acu¬mularea de bogăţie materială în exces.

Consecinţele orientării doar spre valorile economice, neglijându-le pe cele morale, pot fi dezastruoase nu doar în aspect socio-uman, ci şi economic.