Fundamentarea pe etica economică este esenţială pentru succesul pe termen lung al activităţii unei firme. Aceasta este valabil atât din perspectivă macroeconomică, cât si din cea microeconomică. La nivel macroeconomic, aplicarea eticii, respectarea/nerespectarea principiilor morale poate afecta întregul sistem economic. De exemplu, comportamentul imoral poate distorsiona piaţa, ducând la o alocare ineficientă a resurselor. Iar în perspectivă microeconomică – la dezechilibrări morale în relaţiile dintre partenerii de afaceri, patroni şi angajaţi, etc. La nivel microeconomic etica este adesea asociată cu încrederea.
Principiile eticii în afaceri trebuie dezvoltate si aplicate în toate sferele de activitate ale subiecţilor economici. Promovarea unei activităţi etic adecvate este indispensabilă acelor companii care îşi doresc o activitate de durată.
Este oare benefică etica de afaceri pentru companii? „Există o prejudecată destul de răspândită conform căreia etica şi responsabilitatea socială corporatistă ar implica doar costuri pentru mediul de afaceri, fapt pentru care doar acele companii cu un flux de capital semnificativ ar avea un comportament etic şi responsabil. Această prejudecată reflectă o înţelegere greşită a noţiunii de etică în afaceri. Din această perspectivă, etica nu este nimic altceva decât o formă de caritate dependentă de existenţa unor sume de bani suficiente pentru a fi împărţite cu cei ce luptă pentru o cauză bună”.
Respectarea normelor morale de către companii contribuie la creşterea capitalului etic al acestora. Se cunoaşte că „se afirmă tot mai activ aşa-numitele vigilante consumerism, o mişcare de boicot al produselor scoase pe piaţă de firme ce stârnesc dezaprobarea publicului întrucât folosesc tehnologii poluante, exploatează forţa de muncă extrem de ieftină din Lumea a Treia, sprijină regimuri politice opresive, etc. În consecinţă, firmele care vor să atragă aceşti consumatori din ce în ce mai critici şi mai exigenţi, trebuie să fie foarte atente cum abordează problemele de etică în afaceri” .
Creşterea interesului pentru etica economică este condiţionată într-o oarecare măsură de schimbările din lume, de globalizare, pentru că „firmele comerciale devin tot mai transfrontaliere, mai complexe şi mai dinamice decât au fost vreo dată până acum. În consecinţă, apar probleme noi, iar certitudinile valoric-normative ale mediilor de afaceri locale sunt înlocuite de relativitatea unui context multinaţional şi multicultural, în care criteriile corectitudinii morale diferă şi se modifică rapid. Drept urmare, chiar şi problemele mai vechi devin tot mai greu de soluţionat, iar afacerile trebuie să repună în discuţie anumite principii şi valori până de curând considerate a fi de la sine înţelese” .
Importanţa eticii în afaceri este condiţionată şi de schimbările recente produse în economie – modificările în strategiile şi structurile corporaţiilor. „Curente recente în teoria şi practica managerială, precum total quality management, ca şi procesele de restructurare şi redimensionare a firmelor de top au condus la abandonarea multor practici tradiţionale de conducere a proceselor economice. Ierarhiile manageriale stufoase şi rigide s-au aplatizat considerabil. În consecinţă, autoritatea şi răspunderea decizională s-au dispersat din ce în ce mai mult în cadrul firmei: decizii importante sunt luate la niveluri tot mai joase şi de către tot mai mulţi angajaţi. Iată de ce se impune ca fiecare salariat, nu numai top managementul, să înţeleagă cât mai bine complexitatea problemelor de natură etică; astfel, toţi membrii unei firme trebuie să cunoască valorile şi ţelurile esenţiale ale organizaţiei şi cum trebuie să se reflecte aceasta în conduita practică a firmei în mediul economic. Dar pentru ca etica în afaceri să se disemineze în toate ungherele unei firme, ea trebuie să fie mai întâi înţeleasă. Înţelegerea criteriilor morale de conduită în afaceri este deosebit de importantă, deoarece noile structuri organizaţionale dau naştere unor noi complicaţii (legate de circulaţia informaţiilor şi administrarea informaţiilor în cadrul diferitelor grupe de lucru şi al întregii organizaţii), pentru care nu există precedente tradiţionale. Pentru ca „împuternicirea” angajaţilor [empowerment] să aibă succes, o înţelegere temeinică a eticii în afaceri este absolut necesară” .
Interesul pentru etica economică nu este doar o modă. „În mai toate universităţile din Europa s-au introdus în ultimii ani cursuri de etică în afaceri; numărul articolelor publicate în presă pe teme de business ethics a crescut enorm; pe Internet se pot găsi în acest moment peste 20.000 de web pages şi circa 1.200 de cărţi dedicate exclusiv eticii în afaceri. Se poate chiar vorbi despre o nouă „industrie” în domeniu: în corporaţiile moderne există deja directori pe probleme de etică [corporate ethics officers]; a crescut numărul consultanţilor independenţi în materie de etică a afacerilor; sunt tot mai viguroase şi prezente pe pieţele de capital trusturile de ethical investment; de mare autoritate şi influenţă se bucură activităţile de audit, monitorizare şi evaluare etică, de curând iniţiate şi dezvoltate de firme prestigiose, precum KPMG, McKinsey, PriceWaterhouseCoopers şi altele” .
Etica se regăseşte cu greu în cadrul afacerilor financiar-bancare. De exemplu, activitatea de împrumuturi bancare este organizată pe baza unor reglementări care nu iau în calcul etica în procesul de creditare. Dar etica este foarte importantă în relaţia client-bancă. Totuşi, există tentative de înşelăciune în relaţia dintre bănci şi clienţi. De exemplu, debitorul doreşte cu orice preţ să obţină un împrumut pentru a cumpăra un apartament, un automobil, un utilaj. Creditorul, banca are interesul de a-şi plasa aceşti bani. Însă nici debitorul, nici creditorul, nu se sprijină pe porniri generoase în legătură cu această situaţie.
Se poate întâmpla ca solicitanţii de credite să prezinte adeverinţe în care este falsificat adevărul, exagerată bonitatea, adică capacitatea unei persoane de a-şi plăti o datorie. Creditorul, care este banca, comunică cu debitorul printr-un funcţionar bancar. Faptul că el a reuşit să acorde cât mai multe credite îl caracterizează pozitiv în calitate de lucrător. Aici vine tentaţia de a nu respecta normele de creditare de la banca respectivă, de a nu examina riguros venit net al solicitantului, cheltuielile obligatorii din fiecare lună, cum ar fi plăţile pentru telefoane, întreţinerea locuinţei, subzistenţa. Preferă să dea creditul cu ochii închişi. Ce obţine astfel funcţionarul? Arată performanţă, ia o primă, poate obţine avansare în serviciu. Foarte probabil, acest funcţionar este conştient de faptul că riscul de supraîndatorare este foarte periculos şi se poate transforma într-o bombă socială. Departe de a fi etice sunt şi acţiunile băncii de a ascunde condiţii în contracte încifrate, pe care să nu le priceapă clienţii, cu intenţia de a-i înşela sau dublarea dobânzilor de comisioane ce fac foarte mare costul creditului. Acţionând în aşa fel, banca poate pierde potenţiali clienţi, mai ales pe viitor, deoarece actualmente băncile au soluţii foarte multe pentru a-şi plasa banii dar începe să se resimtă contrariul. Băncile vor începe să caute ele clienţii.
Principiile eticii în afaceri trebuie dezvoltate si aplicate în toate sferele de activitate ale subiecţilor economici. Promovarea unei activităţi etic adecvate este indispensabilă acelor companii care îşi doresc o activitate de durată.
Este oare benefică etica de afaceri pentru companii? „Există o prejudecată destul de răspândită conform căreia etica şi responsabilitatea socială corporatistă ar implica doar costuri pentru mediul de afaceri, fapt pentru care doar acele companii cu un flux de capital semnificativ ar avea un comportament etic şi responsabil. Această prejudecată reflectă o înţelegere greşită a noţiunii de etică în afaceri. Din această perspectivă, etica nu este nimic altceva decât o formă de caritate dependentă de existenţa unor sume de bani suficiente pentru a fi împărţite cu cei ce luptă pentru o cauză bună”.
Respectarea normelor morale de către companii contribuie la creşterea capitalului etic al acestora. Se cunoaşte că „se afirmă tot mai activ aşa-numitele vigilante consumerism, o mişcare de boicot al produselor scoase pe piaţă de firme ce stârnesc dezaprobarea publicului întrucât folosesc tehnologii poluante, exploatează forţa de muncă extrem de ieftină din Lumea a Treia, sprijină regimuri politice opresive, etc. În consecinţă, firmele care vor să atragă aceşti consumatori din ce în ce mai critici şi mai exigenţi, trebuie să fie foarte atente cum abordează problemele de etică în afaceri” .
Creşterea interesului pentru etica economică este condiţionată într-o oarecare măsură de schimbările din lume, de globalizare, pentru că „firmele comerciale devin tot mai transfrontaliere, mai complexe şi mai dinamice decât au fost vreo dată până acum. În consecinţă, apar probleme noi, iar certitudinile valoric-normative ale mediilor de afaceri locale sunt înlocuite de relativitatea unui context multinaţional şi multicultural, în care criteriile corectitudinii morale diferă şi se modifică rapid. Drept urmare, chiar şi problemele mai vechi devin tot mai greu de soluţionat, iar afacerile trebuie să repună în discuţie anumite principii şi valori până de curând considerate a fi de la sine înţelese” .
Importanţa eticii în afaceri este condiţionată şi de schimbările recente produse în economie – modificările în strategiile şi structurile corporaţiilor. „Curente recente în teoria şi practica managerială, precum total quality management, ca şi procesele de restructurare şi redimensionare a firmelor de top au condus la abandonarea multor practici tradiţionale de conducere a proceselor economice. Ierarhiile manageriale stufoase şi rigide s-au aplatizat considerabil. În consecinţă, autoritatea şi răspunderea decizională s-au dispersat din ce în ce mai mult în cadrul firmei: decizii importante sunt luate la niveluri tot mai joase şi de către tot mai mulţi angajaţi. Iată de ce se impune ca fiecare salariat, nu numai top managementul, să înţeleagă cât mai bine complexitatea problemelor de natură etică; astfel, toţi membrii unei firme trebuie să cunoască valorile şi ţelurile esenţiale ale organizaţiei şi cum trebuie să se reflecte aceasta în conduita practică a firmei în mediul economic. Dar pentru ca etica în afaceri să se disemineze în toate ungherele unei firme, ea trebuie să fie mai întâi înţeleasă. Înţelegerea criteriilor morale de conduită în afaceri este deosebit de importantă, deoarece noile structuri organizaţionale dau naştere unor noi complicaţii (legate de circulaţia informaţiilor şi administrarea informaţiilor în cadrul diferitelor grupe de lucru şi al întregii organizaţii), pentru care nu există precedente tradiţionale. Pentru ca „împuternicirea” angajaţilor [empowerment] să aibă succes, o înţelegere temeinică a eticii în afaceri este absolut necesară” .
Interesul pentru etica economică nu este doar o modă. „În mai toate universităţile din Europa s-au introdus în ultimii ani cursuri de etică în afaceri; numărul articolelor publicate în presă pe teme de business ethics a crescut enorm; pe Internet se pot găsi în acest moment peste 20.000 de web pages şi circa 1.200 de cărţi dedicate exclusiv eticii în afaceri. Se poate chiar vorbi despre o nouă „industrie” în domeniu: în corporaţiile moderne există deja directori pe probleme de etică [corporate ethics officers]; a crescut numărul consultanţilor independenţi în materie de etică a afacerilor; sunt tot mai viguroase şi prezente pe pieţele de capital trusturile de ethical investment; de mare autoritate şi influenţă se bucură activităţile de audit, monitorizare şi evaluare etică, de curând iniţiate şi dezvoltate de firme prestigiose, precum KPMG, McKinsey, PriceWaterhouseCoopers şi altele” .
Etica se regăseşte cu greu în cadrul afacerilor financiar-bancare. De exemplu, activitatea de împrumuturi bancare este organizată pe baza unor reglementări care nu iau în calcul etica în procesul de creditare. Dar etica este foarte importantă în relaţia client-bancă. Totuşi, există tentative de înşelăciune în relaţia dintre bănci şi clienţi. De exemplu, debitorul doreşte cu orice preţ să obţină un împrumut pentru a cumpăra un apartament, un automobil, un utilaj. Creditorul, banca are interesul de a-şi plasa aceşti bani. Însă nici debitorul, nici creditorul, nu se sprijină pe porniri generoase în legătură cu această situaţie.
Se poate întâmpla ca solicitanţii de credite să prezinte adeverinţe în care este falsificat adevărul, exagerată bonitatea, adică capacitatea unei persoane de a-şi plăti o datorie. Creditorul, care este banca, comunică cu debitorul printr-un funcţionar bancar. Faptul că el a reuşit să acorde cât mai multe credite îl caracterizează pozitiv în calitate de lucrător. Aici vine tentaţia de a nu respecta normele de creditare de la banca respectivă, de a nu examina riguros venit net al solicitantului, cheltuielile obligatorii din fiecare lună, cum ar fi plăţile pentru telefoane, întreţinerea locuinţei, subzistenţa. Preferă să dea creditul cu ochii închişi. Ce obţine astfel funcţionarul? Arată performanţă, ia o primă, poate obţine avansare în serviciu. Foarte probabil, acest funcţionar este conştient de faptul că riscul de supraîndatorare este foarte periculos şi se poate transforma într-o bombă socială. Departe de a fi etice sunt şi acţiunile băncii de a ascunde condiţii în contracte încifrate, pe care să nu le priceapă clienţii, cu intenţia de a-i înşela sau dublarea dobânzilor de comisioane ce fac foarte mare costul creditului. Acţionând în aşa fel, banca poate pierde potenţiali clienţi, mai ales pe viitor, deoarece actualmente băncile au soluţii foarte multe pentru a-şi plasa banii dar începe să se resimtă contrariul. Băncile vor începe să caute ele clienţii.
No comments:
Post a Comment