Omul de afaceri nu urmăreşte decât să câştige cât mai mult, pe termen lung; aceasta este „datoria” lui în calitate de businessman. Dacă ar fi în interesul lui să facă acest lucru, în limitele legii, fără să-i pese de nimeni altcineva, totul ar fi perfect. Din păcate, orice afacere depinde în diversele ei activităţi de numeroase alte grupuri de oameni, având şi aceştia interesele lor. Ignorarea sau nesocotirea acestor interese ale diferitelor categorii de stakeholders ar putea fi, uneori, profitabilă pe termen scurt, însă pe termen lung s-ar dovedi dezastruoasă. Din acest motiv – şi numai din acest motiv – un om de afaceri chibzuit, care îşi cunoaşte şi îşi serveşte bine, eficient, propriul interes este nevoit să ia în calcul şi intereselor celor de care depinde afacerea lui. Aceasta este esenţa egoismului luminat sau a interesului raţional, pe care Sternberg o rezumă astfel: „Deşi răspunderile lor faţă de stakeholders sunt limitate, afacerile nu-şi pot permite să ignore preocupările nici unei categorii de participanţi care ar putea să afecteze valoarea pe termen lung a proprietarilor. Afacerile pot fi afectate nu numai de reacţiile proprietarilor, ci şi de reacţiile salariaţilor şi ale clienţilor, furnizorilor sau creditorilor. Gusturile şi preferinţele lor, inclusiv preferinţele morale, vor influenţa dorinţa lor de a face afaceri cu o anumită firmă, drept pentru care trebuie avute în vedere în estimarea valorii pe termen lung a proprietarilor. Este important să fii corect atât faţă de furnizori, cât şi faţă de acţionari, şi să fii cinstit în relaţiile cu salariaţii sau clienţii”. Corectitudinea trebuie să fie reciprocă între patronat şi angajaţi, între producători şi consumatori sau între creditori şi debitori. Iată de ce se confirmă, cu argumente teoretice, ideea de bază a eticii în afaceri: „good ethics is good business”, pe când „bad ethics is bad business”. Etica în afaceri nu este decât o aplicaţie a regulilor morale generale în domeniul specific al afacerilor. Respingând cu argumente ferme relativismul etic şi axiologic, Sternberg afirmă universalitatea valorilor şi normelor morale. Şi mai importantă este afirmaţia ei că normele etice au prioritate faţă de scopurile intrinseci ale afacerilor, respectiv maximizarea pe termen lung a valorii proprietarilor. Dat fiind scopul limitat al afacerilor, principiile eticii în afaceri sunt acelea care se conformează valorilor de bază fără de care activitatea de business ar fi imposibilă. „Este important de notat, spune Sternberg, faptul că, deşi acţiunea în conformitate cu aceste principii-cheie tinde în mod natural să promoveze valoarea pe termen lung a proprietarilor, acest lucru nu este justificarea lor etică: justeţea morală a acestor principii este prioritară faţă de aplicarea lor în afaceri şi independentă faţă de ea. Principiile ar fi corecte din punct de vedere etic chiar dacă, într-o situaţie particulară, ar stânjeni activitatea unei afaceri sau ar diminua valoarea proprietarilor. Afacerea unor asasini plătiţi ar fi moralmente rea chiar dacă ar fi condusă astfel încât să maximizeze valoarea pe termen lung a proprietarilor şi chiar dacă nu ar fi ilegală”. Este o afirmaţie extrem de explicită şi de importantă, din păcate ignorată de criticii lui Sternberg. Datoria omului de afaceri este maximizarea profiturilor; după cum ar spune Aristotel, aceasta este „virtutea” proprie şi în cel mai înalt grad caracteristică a unui bun om de afaceri. Dar acesta nu este un robot, programat să nu urmărească nimic altceva, ci este în primul rând un om ca toţi ceilalţi şi, în această calitate, se supune valorilor şi normelor morale universale, care trebuie să aibă prioritate faţă de scopul limitat al activităţii sale profesionale. Ori de câte ori interesul omului de afaceri intră în conflict cu valorile şi normele morale ca atare, acestea din urmă au prioritate, chiar dacă respectarea lor poate fi, momentan, în detrimentul afacerii sale. Iată, aşadar, cum vede Sternberg lucrurile: good ethics is good business nu înseamnă că, întrucât sporesc profiturile, principiile morale sunt bune – adică utile şi lucrative. Dimpotrivă, întrucât sunt intrinsec bune, principiile morale au, de regulă, drept consecinţă maximizarea profitului pe termen lung, iar dacă, în anumite situaţii particulare, respectarea lor ar avea drept consecinţă o eventuală pierdere financiară, principiile morale au întotdeauna prioritate.
No comments:
Post a Comment