În activitatea economică pe plan internaţional se impun norme etice corespunzătoare pentru ca întreprinderile să funcţioneze eficient.
Abordarea teoretică a eticii în afacerile internaţionale s-a produs cu mare întârziere; prima lucrare, de-acum clasică în acest domeniu, The Ethics of International Business, a fost publicată de către Thomas Donaldson abia în anul 1989.
Singurul cuvânt pe care îl înţeleg şi îl preţuiesc cu toţii, în egală măsură, este „profit”, astfel încât unica regulă tacit admisă şi urmată de toată lumea în afacerile internaţionale este aceea de a stoarce beneficii cât mai mari din orice conjunctură.
„Etica în afacerile economice internaţionale trebuie să răspundă provocării pe care i-o adresează multiculturalismul, într-o lume cu atât mai bogată şi frumoasă cu cât este mai diversă, dar care tinde continuu spre o globalizare a activităţilor în plan economic şi spre o uniformizare a condiţiilor de viaţă.”
Dată fiind marea diversitate a moravurilor din lumea afacerilor internaţionale, problema principală cu care se confruntă îndeosebi marile corporaţii multinaţionale, care operează pe piaţa globală, este alegerea uneia dintre următoarele două politici alternative: fie, pe de o parte, respectarea strictă a codului etic al firmei din ţara de origine oriunde ar opera în lume; fie, pe de altă parte, adaptarea politicii firmei la tradiţiile şi stilul de afaceri din fiecare ţară străină unde operează.
Fiecare dintre aceste două strategii alternative prezintă avantaje şi dezavantaje din punct de vedere strict economic, adică având în vedere numai profiturile potenţiale ale firmei. Păstrarea strictă a codului etic al corporaţiei, elaborat pe baza valorilor morale dominante în ţara de origine, are avantajul că menţine reputaţia firmei nepătată şi nu stârneşte obiecţii, rezerve sau critici vehemente din partea consumatorilor şi a publicului „de acasă”, consolidând totodată şi prestigiul firmei pe plan internaţional. Dezavantajul major al acestei politici inflexibile constă în faptul că pe anumite pieţe naţionale nu se poate pătrunde şi nu se pot face afaceri profitabile dacă nu se acceptă recurgerea la anumite practici discutabile sub aspect etic, dacă nu chiar de-a dreptul ilegale, datorită unui fenomen generalizat de corupţie şi unor mecanisme economice care favorizează concurenţa neloială mai mult decât competitivitatea. Flexibilitatea codurilor etice şi adaptarea la practicile economice locale permite corporaţiilor multinaţionale să penetreze pieţele dominate de practici dubioase şi să se menţină pe acele pieţe, cu profituri tentante. Dezavantajele imediate sunt legate de reacţiile opiniei publice din ţările de origine şi în general din statele care adoptă o politică dură faţă de corupţie; dezavantajele mai puţin vizibile, dar şi mai serioase pe termen lung, decurg din faptul că orice complicitate a firmelor transnaţionale cu factorii de putere corupţi din anumite ţări ale lumii încurajează şi consolidează corupţia din acele ţări, ceea ce diminuează considerabil potenţialul lor de dezvoltare solidă şi echilibrată care să le facă, în timp, nişte parteneri serioşi, cu resurse în expansiune şi cu o putere de cumpărare din ce în ce mai atractivă pentru investitorii străini de anvergură.
Printre numeroasele probleme sensibile pe care trebuie să le gestioneze firmele care operează la scară mondială cea mai gravă şi având consecinţele cele mai importante este neîndoielnic corupţia. Plăţile pe sub masă, menite să faciliteze un contract, să accelereze procedurile birocratice ori să înlăture competitorii reprezintă unul dintre „micile secrete murdare” ale lumii. Astăzi, practicile imorale, îndeosebi mita şi corupţia, reprezintă costuri reale de timp, bani şi bunăstare socială, suportate nu numai de către corporaţii şi guverne, ci şi de către indivizi.
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) apreciază că practicile imorale ale guvernelor şi corporaţiilor erodează încrederea publicului în instituţiile politice şi duce la dispreţul faţă de lege. Aceste practici deturnează alocarea resurselor, umflă preţurile de achiziţie în sectorul public şi subminează competiţia pe piaţă. Corupţia are efecte devastatoare asupra investiţiilor, creşterii şi dezvoltării economice. În plus, corupţia are un preţ foarte mare pentru păturile cele mai sărace, cărora le este barat accesul la bunurile şi serviciile de bază. scrupule.
Dileme etice în afacerile internaţionale. Cele mai sensibile probleme de personal cu care se confruntă corporaţiile multinaţionale sunt următoarele:
Probleme etice privind calitatea şi siguranţa produselor. Dată fiind puterea de cumpărare redusă a populaţiei din ţările în curs de dezvoltare, dar şi legislaţia laxă de protecţie a consumatorului (nici aceasta aplicată riguros din cauza incompetenţei şi a corupţiei funcţionarilor publici), firmele multinaţionale oferă pe pieţele din aceste ţări produse şi servicii de calitate inferioară, inacceptabile în statele cele mai avansate. În unele cazuri, siguranţa consumatorilor nu este pusă în pericol, dar se oferă bunuri uzate moral şi cu garanţii minime sau inexistente, ceea ce se justifică de cele mai multe ori cu următorul argument: dacă nu îşi pot permite să achiziţioneze bunuri şi servicii de cea mai bună calitate, deoarece buzunarul nu le permite, consumatorii din ţările sărace sunt oricum în câştig dacă îşi pot procura mărfuri mai puţin performante, însă la nivelul puterii lor de cumpărare – fie că este vorba de automobile, electrocasnice, computere, îmbrăcăminte etc.
Probleme mai serioase ridică însă acele bunuri şi servicii care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor din ţările sărace. În unele cazuri este vorba de produse, precum medicamentele, care au fost retrase de pe pieţele din ţările avansate, datorită unor efecte dăunătoare, dar care se fabrică şi se vând în continuare pe pieţele din Lumea a Treia.
Probleme etice privind protecţia mediului. Distrugerile de mediu, soldate cu numeroase victime, produc efecte grave, adesea ireversibile, nu numai în ţările unde se produc, ci afectează global clima, calitatea apei şi a aerului la scară planetară. Cauzele distrugerilor ecologice sunt aceleaşi ca şi în cazul protecţiei insuficiente a salariaţilor la locul de muncă: legislaţia foarte permisivă, gradul scăzut de competenţă tehnologică şi de conştientizare a pericolelor la care se expune populaţia locală, costurile ridicate ale tehnologiilor nepoluante etc.
Principii de bază ale eticii în afacerile internaţionale. Dată fiind varietatea culturală a valorilor şi principiilor morale de-a lungul şi de-a latul planetei şi întrucât politicile acomodante au dus la numeroase efecte inacceptabile, s-a conturat din ce în ce mai pregnant ideea elaborării unor coduri etice internaţionale, prin acordul explicit al unor asociaţii guvernamentale sau non-guvernamentale, în care rolul principal revine marilor corporaţii transnaţionale. Căutările sunt din ce în ce mai numeroase, însă rezultatele se lasă, deocamdată, aşteptate, cel puţin pe plan practic.
Institutul Internaţional de Etică în Afaceri propune firmelor de anvergură mondială următoarele trei principii de bază:
Abordarea teoretică a eticii în afacerile internaţionale s-a produs cu mare întârziere; prima lucrare, de-acum clasică în acest domeniu, The Ethics of International Business, a fost publicată de către Thomas Donaldson abia în anul 1989.
Singurul cuvânt pe care îl înţeleg şi îl preţuiesc cu toţii, în egală măsură, este „profit”, astfel încât unica regulă tacit admisă şi urmată de toată lumea în afacerile internaţionale este aceea de a stoarce beneficii cât mai mari din orice conjunctură.
„Etica în afacerile economice internaţionale trebuie să răspundă provocării pe care i-o adresează multiculturalismul, într-o lume cu atât mai bogată şi frumoasă cu cât este mai diversă, dar care tinde continuu spre o globalizare a activităţilor în plan economic şi spre o uniformizare a condiţiilor de viaţă.”
Dată fiind marea diversitate a moravurilor din lumea afacerilor internaţionale, problema principală cu care se confruntă îndeosebi marile corporaţii multinaţionale, care operează pe piaţa globală, este alegerea uneia dintre următoarele două politici alternative: fie, pe de o parte, respectarea strictă a codului etic al firmei din ţara de origine oriunde ar opera în lume; fie, pe de altă parte, adaptarea politicii firmei la tradiţiile şi stilul de afaceri din fiecare ţară străină unde operează.
Fiecare dintre aceste două strategii alternative prezintă avantaje şi dezavantaje din punct de vedere strict economic, adică având în vedere numai profiturile potenţiale ale firmei. Păstrarea strictă a codului etic al corporaţiei, elaborat pe baza valorilor morale dominante în ţara de origine, are avantajul că menţine reputaţia firmei nepătată şi nu stârneşte obiecţii, rezerve sau critici vehemente din partea consumatorilor şi a publicului „de acasă”, consolidând totodată şi prestigiul firmei pe plan internaţional. Dezavantajul major al acestei politici inflexibile constă în faptul că pe anumite pieţe naţionale nu se poate pătrunde şi nu se pot face afaceri profitabile dacă nu se acceptă recurgerea la anumite practici discutabile sub aspect etic, dacă nu chiar de-a dreptul ilegale, datorită unui fenomen generalizat de corupţie şi unor mecanisme economice care favorizează concurenţa neloială mai mult decât competitivitatea. Flexibilitatea codurilor etice şi adaptarea la practicile economice locale permite corporaţiilor multinaţionale să penetreze pieţele dominate de practici dubioase şi să se menţină pe acele pieţe, cu profituri tentante. Dezavantajele imediate sunt legate de reacţiile opiniei publice din ţările de origine şi în general din statele care adoptă o politică dură faţă de corupţie; dezavantajele mai puţin vizibile, dar şi mai serioase pe termen lung, decurg din faptul că orice complicitate a firmelor transnaţionale cu factorii de putere corupţi din anumite ţări ale lumii încurajează şi consolidează corupţia din acele ţări, ceea ce diminuează considerabil potenţialul lor de dezvoltare solidă şi echilibrată care să le facă, în timp, nişte parteneri serioşi, cu resurse în expansiune şi cu o putere de cumpărare din ce în ce mai atractivă pentru investitorii străini de anvergură.
Printre numeroasele probleme sensibile pe care trebuie să le gestioneze firmele care operează la scară mondială cea mai gravă şi având consecinţele cele mai importante este neîndoielnic corupţia. Plăţile pe sub masă, menite să faciliteze un contract, să accelereze procedurile birocratice ori să înlăture competitorii reprezintă unul dintre „micile secrete murdare” ale lumii. Astăzi, practicile imorale, îndeosebi mita şi corupţia, reprezintă costuri reale de timp, bani şi bunăstare socială, suportate nu numai de către corporaţii şi guverne, ci şi de către indivizi.
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) apreciază că practicile imorale ale guvernelor şi corporaţiilor erodează încrederea publicului în instituţiile politice şi duce la dispreţul faţă de lege. Aceste practici deturnează alocarea resurselor, umflă preţurile de achiziţie în sectorul public şi subminează competiţia pe piaţă. Corupţia are efecte devastatoare asupra investiţiilor, creşterii şi dezvoltării economice. În plus, corupţia are un preţ foarte mare pentru păturile cele mai sărace, cărora le este barat accesul la bunurile şi serviciile de bază. scrupule.
Dileme etice în afacerile internaţionale. Cele mai sensibile probleme de personal cu care se confruntă corporaţiile multinaţionale sunt următoarele:
- Salarizarea angajaţilor, care lucrează pentru companii multinaţionale în ţări cu nivel de dezvoltare sensibil mai scăzut în comparaţie cu ţările de origine, este, de multe ori, mai mică. Se impută investitorilor străini faptul că exploatează forţa de muncă din ţările slab dezvoltate, plătind de câteva ori mai ieftin aceeaşi muncă pe care o prestează salariaţii cu calificări similare din ţările de origine. Pe de altă parte, aceştia din urmă sunt dezavantajaţi de faptul că, prin mutarea investiţiilor şi a unităţilor de producţie în Lumea a Treia, creşte şomajul din ţările dezvoltate. Pe scurt: corporaţiile transnaţionale sunt vehement acuzate pentru că adoptă politici egoiste. Urmărind maximizarea profiturilor, ele încalcă acel ipotetic contract social cu diferitele categorii de stakeholders, aducând prejudicii deopotrivă salariaţilor din ţările de origine – care pierd locuri de muncă şi a căror presiune sindicală scade în intensitate, o dată ce patronatul poate ameninţa cu delocalizarea investiţiilor în alte ţări – şi angajaţilor din Lumea a Treia – care sunt puşi să presteze munci echivalente celor din statele dezvoltate, fiind plătiţi mult mai prost.
- Managementul filialelor din alte ţări ale corporaţiilor multinaţionale pune, la rândul său, destule probleme etice. În genere, marile firme preferă să acorde un credit scăzut managerilor locali, implantând la conducerea filialelor manageri din ţările de origine. Aceştia nu cunosc, în unele cazuri, suficient de bine tradiţiile şi problemele locale şi nu sunt destul de flexibili faţă de doleanţele şi dificultăţile partenerilor şi angajaţilor din ţările unde sunt implantaţi.
- Discriminarea femeilor este o problemă delicată, de care firmele investitoare nu se fac propriu-zis vinovate, întrucât nu managerii lor sunt aceia care o impun, ci tradiţiile şi credinţele religioase locale. Ceea ce se impută corporaţiilor multinaţionale de către opinia publică din ţările de origine este neimplicarea mai hotărâtă într-o politică activă, agresivă chiar, de eliminare a discriminării femeilor în ţările din Lumea a Treia unde ea reprezintă o practică greu de combătut.
- Angajarea minorilor constituie, neîndoielnic, aspectul cel mai des incriminat şi categoric în sine criticabil în ceea ce priveşte problemele de personal ale corporaţiilor multinaţionale. Şi în acest caz se invocă argumentul că, fără suportul material al copiilor angajaţi, familiile acestora ar fi lipsite de orice mijloace de subzistenţă, iar copiii respectivi ar avea de ales între a muri de foame sau a cerşi, fura şi vagabonda. Este însă cert faptul că educaţia, sănătatea şi dezvoltarea psiho-somatică a copiilor care lucrează de la vârste destul de fragede au grav de suferit, iar viitorul lor este unul foarte sumbru.
- Măsurile de protecţie a salariaţilor constituie o altă problemă care dă bătăi de cap firmelor de talie internaţională în ceea ce priveşte imaginea lor publică în ţările de origine şi mai puţin în ţările slab dezvoltate în care operează, deşi muncitorii de acolo sunt cei care au realmente de suferit.
Probleme etice privind calitatea şi siguranţa produselor. Dată fiind puterea de cumpărare redusă a populaţiei din ţările în curs de dezvoltare, dar şi legislaţia laxă de protecţie a consumatorului (nici aceasta aplicată riguros din cauza incompetenţei şi a corupţiei funcţionarilor publici), firmele multinaţionale oferă pe pieţele din aceste ţări produse şi servicii de calitate inferioară, inacceptabile în statele cele mai avansate. În unele cazuri, siguranţa consumatorilor nu este pusă în pericol, dar se oferă bunuri uzate moral şi cu garanţii minime sau inexistente, ceea ce se justifică de cele mai multe ori cu următorul argument: dacă nu îşi pot permite să achiziţioneze bunuri şi servicii de cea mai bună calitate, deoarece buzunarul nu le permite, consumatorii din ţările sărace sunt oricum în câştig dacă îşi pot procura mărfuri mai puţin performante, însă la nivelul puterii lor de cumpărare – fie că este vorba de automobile, electrocasnice, computere, îmbrăcăminte etc.
Probleme mai serioase ridică însă acele bunuri şi servicii care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor din ţările sărace. În unele cazuri este vorba de produse, precum medicamentele, care au fost retrase de pe pieţele din ţările avansate, datorită unor efecte dăunătoare, dar care se fabrică şi se vând în continuare pe pieţele din Lumea a Treia.
Probleme etice privind protecţia mediului. Distrugerile de mediu, soldate cu numeroase victime, produc efecte grave, adesea ireversibile, nu numai în ţările unde se produc, ci afectează global clima, calitatea apei şi a aerului la scară planetară. Cauzele distrugerilor ecologice sunt aceleaşi ca şi în cazul protecţiei insuficiente a salariaţilor la locul de muncă: legislaţia foarte permisivă, gradul scăzut de competenţă tehnologică şi de conştientizare a pericolelor la care se expune populaţia locală, costurile ridicate ale tehnologiilor nepoluante etc.
Principii de bază ale eticii în afacerile internaţionale. Dată fiind varietatea culturală a valorilor şi principiilor morale de-a lungul şi de-a latul planetei şi întrucât politicile acomodante au dus la numeroase efecte inacceptabile, s-a conturat din ce în ce mai pregnant ideea elaborării unor coduri etice internaţionale, prin acordul explicit al unor asociaţii guvernamentale sau non-guvernamentale, în care rolul principal revine marilor corporaţii transnaţionale. Căutările sunt din ce în ce mai numeroase, însă rezultatele se lasă, deocamdată, aşteptate, cel puţin pe plan practic.
Institutul Internaţional de Etică în Afaceri propune firmelor de anvergură mondială următoarele trei principii de bază:
- INTEGRAREA. Etica în afaceri trebuie să pătrundă în toate aspectele culturii organizaţionale şi să se reflecte în sistemele manageriale. Companiile trebuie să înceapă cu integrarea eticii în fixarea obiectivelor şi în practicile de recrutare, angajare şi de promovare a personalului.
- IMPLEMENTAREA. Comportamentul etic nu este doar o idee, ci reclamă un efort de implementare a unui plan de schimbare de atitudine în diferitele compartimente de activitate ale unei corporaţii. Exemple: modificarea sistemelor de recompensare şi de stimulare a personalului, promovarea unor practici superioare de protecţie a mediului, consultarea unor experţi atunci când este cazul etc.
- INTERNAŢIONALIZAREA. Deschiderea mereu mai extinsă către piaţa globală este necesară pentru orice afacere de succes din secolul XXI. Ea se poate realiza prin parteneriate internaţionale, blocuri comerciale şi prin implementarea acordurilor GATT sau a altor acorduri similare. Clarificarea propriei definiţii a integrităţii morale, astfel încât aceasta să poată transcede graniţele naţionale, este necesară pentru orice corporaţie care operează pe piaţa globală, având drept rezultat un program de acţiune şi un cod etic fără culoare specific culturală, ce nu solicită modificări de esenţă atunci când se aplică în contexte globale.
No comments:
Post a Comment